miercuri, 21 iunie 2017

O casuta simpatica-astept oferte de pret la cheie

O CASUTA SIMPATICA - SCHITE PROIECT

Suprafata desfasurata = 37 mp
Suprafata utila  = 31 mp
Suprafata construita = 37 mp
Dimensiuni de gabarit = 7.03 x 5.15 m

ASTEPT OFERTE DE PRET LA CHEIE CU FUNDATIA INCLUSA,SCHITELE SUNT REPREZENTATIVE,nu  cunosc cerintele minime de fundatie continuua pentru constructie din lemn,eventual in functie de teren fundatia poate diferi de aceea astept oferte de pret cu fundatie normala precum si cu fundatie cu beci sub toata casa.
ADRESA DE E-MAIL : laurents18@yahoo.com
TELEFON MOBIL :0721610033




  • Suprafata desfasurata = 37 mp
  • Suprafata utila  = 31 mp
  • Suprafata construita = 37 mp
  • Dimensiuni de gabarit = 7.03 x 5.15 m

marți, 20 iunie 2017

CUTREMUR- Reguli generale de comportament în caz de cutremur (seism)

GHID DE COMPORTAMENT ÎN CAZ DE CUTREMUR

ÎNAINTE DE PRODUCEREA CUTREMURULUI

 Instruiţi-vă, atât dumneavoastră cât şi membrii familiei, cu privire la modul corect de comportare în cazul producerii unui cutremur. Puteţi face acest lucru folosind internetul (accesaţi numai surse oficiale de informare - site-ul igsu.ro, isubucuresti.ro), publicaţii de specialitate etc.

 Stabiliţi un punct de întâlnire impreuna cu membrii familiei sau cu prietenii în cazul în care nu sunteţi împreună în timpul cutremurului.

 Fiţi gata să vă descurcaţi singur pentru cel puţin trei zile. Pregătiţi un kit de supravieţuire. Acest kit poate conţine: apa, hrană cu termen lung de valabilitate, o trusă de prim ajutor, lanternă şi radio cu baterii de rezervă, medicamente, fluier sau orice alte obiecte pe care le consideraţi necesare. Revizuiţi-l permanent.

 Întocmiţi împreuna cu familia un Plan pentru situaţii de urgenţă în care să stabiliţi concret ceea ce trebuie să facă fiecare în cazul producerii unui cutremur.

 Învăţaţi tehnicile de acordare a primului ajutor medical.

 Realizaţi o analiză structurală a locuinţei dumneavoastră, identificaţi locurile sigure în care vă puteţi proteja în caz de cutremur, iar dacă veţi considera necesar, consultaţi un expert pentru un sfat autorizat. Dacă este cazul, faceţi reparaţiile necesare.

 Identificaţi acasă, la serviciu sau la şcoală cele mai sigure locuri în caz de cutremur. Identificaţi căile de evacuare disponibile.

 Plasaţi obiectele voluminoase sau grele cât mai aproape de podea sau fixaţi-le pe un perete rezistent.

 Depozitaţi obiectele din sticlă sau alte materiale care se pot sparge uşor în dulapuri fixate pe perete.

 Depozitaţi substanţele toxice sau inflamabile în recipiente închise ermetic, pe rafturile de jos, în locurile în care au şanse minime de a se răsturna, preferabil în dulapuri închise.

 Păstraţi instalaţiile electrice şi de gaz într-o stare bună de funcţionare.

 Aflaţi cum puteţi opri alimentarea cu energie electrică, gaz şi apă de la tablourile/conductele principale de alimentare.

 Nu faceţi modificări care ar putea afecta strucutura de rezistenţă a clădirii. Este recomandabil să consolidaţi pereţii de rezistenţă pentru a evita prabuşirea clădirii în caz de cutremur.

 Pregătiţi-vă pentru o astfel de situaţie: participaţi la simulări de cutremur, învăţaţi tehnici de acordare a primului ajutor medical, modalităţi de evacuare şi prevenire a incendiilor etc. Informaţi-vă cu privire la regulile de comportare în cazul producerii unui cutremur prin intermediul internetului, televiziunii, radioului, ziarelor sau altor materiale informative emise de autorităţi.

 Este recomandabil să încheiaţi o poliţă de asigurare împotriva cutremurelor.


 ÎN TIMPUL CUTREMURULUI

Dacă vă aflaţi în interiorul unei clădiri:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. Panica poate produce victime
 Încercaţi să liniştiţi copiii, persoanele în vârstă.
 RĂMÂNEŢI ÎN INTERIOR - de obicei, după primele mişcări seismice, pot urma replici ale cutremurului, iniţial suficient de puternice pentru a provoca noi pagube. În astfel de cazuri, oamenii se rănesc cel mai adesea atunci când intră sau ies din clădire.
 Aşezaţi-vă sub o piesă de mobilier solidă sau sub o grindă de rezistenţă. Dacă nu există o masă sau un birou în apropierea dumneavoastră, acoperiţi-vă faţa şi capul cu braţele încrucişate şi aşezaţi-vă într-un colţ interior al încăperii.
 NU fugiţi pe scări. Scările sunt foarte sensibile în caz de cutremur, iar coborârea sub efectul oscilaţiilor seismice este foarte periculoasă.
 NU săriţi pe fereastră.
 NU folosiţi liftul. Dacă rămâneţi blocat în lift încercaţi să ieşiţi cât mai repede, apăsând butonul de oprire şi apoi butonul celui mai apropiat etaj.
 Îndepărtaţi-vă de oglinzi, ferestre, uşi şi pereţi exteriori, sobe, mobilier înalt.
 NU vă aşezaţi sub lustre sau alte obiecte grele suspendate. Dacă dormiţi, aşteptaţi câteva momente pentru a vă orienta şi apoi încercaţi să vă deplasaţi către un loc sigur.
 Daca sunteti într-un scaun cu rotile, blocaţi roţile acestuia, încercaţi să vă protejaţi, dacă este posibil acoperiţi-vă capul şi gâtul cu braţele

Dacă sunteţi afară:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 Dacă aveţi posibilitatea îndepărtaţi-vă de clădiri, stâlpi de electricitate, cabluri, copaci sau orice alt obiect care ar putea să cadă.
 Îndreptaţi-vă spre un spaţiu deschis.
  În cazul unor distrugeri majore, intraţi în clădire numai cu permisiunea autorităţilor.
Dacă sunteţi în oraş, încercaţi să staţi departe de potenţialele pericole (căderi de obiecte). Bucăţile de tencuială care se pot desprinde din clădiri reprezintă un risc major la adresa siguranţei dumneavoastră. Dacă vă aflaţi într-o clădire cu mai multe etaje, identificaţi un loc sigur în apropierea dumneavoastră.
NU folosiţi liftul sau scările. Dacă trebuie să ieşiţi, alegeţi-vă cu atenţie calea de evacuare.

Dacă vă aflaţi într-un vehicul:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 În autobuz sau metrou: rămâneţi pe loc până când mişcarea seismică încetează şi urmaţi recomandările pe care le primiţi.
 În maşină: opriţi cât mai repede cu putinţă şi rămâneţi in interior. Evitaţi podurile, tunelurile.Evitaţi să opriţi lângă clădiri, copaci, pasaje şi cabluri de electricitate. Dacă sunteţi prins sub dărâmături:
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL.
 NU folosiţi focul deschis (lumânări, chibrituri, etc), folosiţi o lanternă.
 Încercaţi să vă acoperiţi gura şi nasul cu o batistă sau cu orice alt material textil.
 Încercaţi să vă semnalaţi prezenţa folosind un fluier sau o lanternă.
 Loviţi ritmic într-o ţeavă sau într-un perete astfel încât echipele de intervenţie să vă poată localiza. Evitaţi să strigaţi! Păstraţi-vă energia!

DUPĂ CUTREMUR
 PĂSTRAŢI-VĂ CALMUL. PANICA NU VĂ POATE FACE DECÂT RĂU.
 Verificaţi dacă sunteţi rănit. La nevoie, încercaţi să vă acordaţi primul ajutor.
 Acordaţi ajutor persoanelor rănite până la sosirea echipelor de intervenţie. Nu încercaţi să mişcaţi persoanele grav rănite decât dacă viaţa le este pusă în pericol sau dacă starea lor de sănătate se înrăutăţeşte rapid. Dacă este absolut necesar să mişcaţi o persoană în stare de inconştienţă, mai întâi imobilizaţi-i gâtul, spatele şi membrele fracturate.
 Fiţi pregătit pentru eventualele replici ale cutremurului. Aceste cutremure secundare pot fi suficient de puternice pentru a produce noi pagube.
 Fiţi atent la eventualele pericole produse de construcţiile afectate. Replicile cutremurului pot dărâma clădirile, drumurile, podurile, pasajele afectate.
 NU folosiţi liftul chiar dacă acesta funcţionează.
 Fiţi foarte atent pe unde mergeţi şi cum conduceţi.
 Verificaţi dacă sunt scurgeri de gaze sau apă. Verificaţi dacă a fost întreruptă alimentarea cu energie electrică.
 Opriţi alimentarea cu apă, gaz şi energie electrică.
 Dacă simţiţi miros de gaz, deschideţi geamurile şi uşile pentru aerisire.
 Dacă simţiţi miros de gaz, NU încercaţi să întrerupeţi alimentarea cu energie electrică şi nici să decuplaţi siguranţele. O singură scânteie poate provoca un incendiu.
 NU reporniţi dumneavoastră alimentarea cu gaz, lăsaţi compania furnizoare să se ocupe de asta.
 Dacă puteţi, stingeţi incendiile din casa sau din cartierul dumneavoastră imediat ce s-au produs.
 Atunci cand parasiti cladirea protejati-vă capul cu o cască; în lipsa acesteia puteţi folosi un obiect dur ce vă poate proteja de eventualele obiecte ce ar mai putea să cadă
 Dacă sunteţi afară şi vă puteţi deplasa în siguranţă, încercaţi să mergeţi într-un spaţiu deschis.
 Îndepărtaţi-vă de clădirile afectate, cablurile electrice, panourile publicitare, liniile de tramvai pentru a nu fi rănit.
 În cazul în care plecaţi de acasă, lăsaţi un bilet spunându-le membrilor familiei sau prietenilor unde vă aflaţi.
 Chiar dacă liniile telefonice funcţionează, utilizaţi-le numai în caz de urgenţă.
 Lăsaţi căile de acces libere pentru intervenţia echipelor de salvare.
 ESTE ABSOLUT NECESAR SĂ LĂSAŢI LINIILE TELEFONICE ŞI ARTERELE DE CIRCULAŢIE LIBERE PENTRU INTERVENŢIA ECHIPELOR DE SALVARE.
 Aveţi încredere doar în informaţiile provenite din surse oficiale: postul naţional de radio, televiziunea publică, autorităţile locale.
 NU vă bazaţi pe zvonuri şi NU răspândiţi informaţii neverificate.
 Dacă aveţi nevoie de ajutor, încercaţi să comunicaţi cu echipele de intervenţie şi să le oferiţi informaţii despre situaţia dumneavoastră.
 În cazul unui cutremur major, echipele de intervenţie nu vor putea oferi ajutor imediat tuturor cetăţenilor.
 Participaţi la acţiunile de înlăturare a dărâmăturilor şi salvarea oamenilor. Nu acţionaţi pe cont propriu, ci doar urmând instrucţiunile autorităţilor.


 KITUL DE SUPRAVIEŢUIRE

Un cutremur major vă poate afecta existenţa şi poate modifica temporar mediul înconjurător. Astfel, este posibil ca, după un astfel de eveniment, un număr mare de persoane să aibă nevoie de ajutor şi asistenţă calificată. De aceea este important să fiţi pregătit pentru a vă putea descurca singur timp de aproximativ trei zile. Nu vă gândiţi că problemele dumneavoastră s-au terminat dacă aţi supravieţuit cutremurului. Comunicarea cu ceilalţi sau obţinerea ajutorului pot fi dificile sau chiar imposibile în astfel de momente.
Pregătiţi un kit de supravieţuire pentru acasă, serviciu, maşină!
Revizuiţi-l permanent!
Un kit de supravieţuire este un set de obiecte de care probabil veţi avea nevoie pentru siguranţa şi confortul dumneavoastră.Verificaţi conţinutul kitului cel puţin o dată pe an şi înlocuiţi stocul de apă şi alimente. Ţineţi-l cât mai aproape de ieşire.

Conţinutul kitului de supravieţuire:

I. Apă şi alimente 1.1. apă - apx. 5 litri de persoană 1.2. conserve sau alimente neperisabile; deschizător de conserve 1.3. alimente pentru copii (dacă este necesar)
II. Medicamente şi materiale de uz medical 2.1. medicamentele necesare dacă suferiţi de boli cronice: astm, diabet zaharat, hipertensiune arterială , etc. 2.2. analgezice, antiseptice 2.3. dezinfectant şi bandaje 2.4. mănuşi şi mască sterilă
III. Produse de igienă 3.1. gel anti-bacterian 3.2. batiste, şerveţele umede, prosoape de hârtie, hârtie igienică, scutece, etc. 3.3. haine de schimb
IV. Materiale de primă necesitate 4.1. pătură sau sac de dormit 4.2. fluier 4.3. briceag 4.4. lanternă cu baterii 4.5. radio cu baterii 4.6. chibrituri (păstrate în recipiente închise ermetic) 4.7. încălţăminte rezistenţă
V. Acte şi bani 5.1 - copii ale actelor importante: carte de identitate, contractul casei, asigurări, contracte, analize medicale, etc. (păstrate în pungi de plastic închise ermetic) 5.2 bani

 Este recomandabil să păstraţi un mic stoc de provizii la locul de muncă în cazul în care nu puteţi ajunge acasă.
 Nu uitaţi că transportul public poate fi temporar înterupt şi aţi putea întâmpina dificultăţi în deplasarea către o anumită locaţie.
 La fiecare loc de muncă ar trebui să fie desemnat un responsabil pentru păstrarea şi menţinerea echipamentelor şi proviziilor necesare în caz de cutremur.
 Păstraţi un pachet minim cu provizii şi în maşină.

luni, 19 iunie 2017

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Hreanul- arma naturala anticancer (Armoracia rusticana)

Descriere

Originar din vestul Asiei şi sud-estul Europei, hreanul este o legumă perenă cultivată pentru rădăcinile sale cărnoase, de culoare alb-gălbuie, cu aromă şi gust picant, folosită în condimentarea mâncărurilor, industria conservelor şi nelipsită în pregătirea murăturilor.


Hreanul este folosit de secole în Europa, ca plantă medicinală. Are frunze mari şi o rădăcină groasă, cu coajă maronie şi miez alb. Rădăcina este bogată în vitamina C, iar marinarii o luau cu ei în călătoriile lungi pentru a preveni scorbutul si alte boli.

Hrean - Compoziţie

 Hreanul conţine vitamine C, A, B1,B2, saruri, minerale de fier, potasiu, calciu, magneziu, glicozizi sulfurati, acid clorhidric, carbonic, glutamine, aspargina, uleiuri volatile , mirosul inţepător al rădăcinii se datorează sulfurii de alil , o substanţă prezentă şi în usturoi şi ceapă ,care prin radere dă naştere unei substanţe numite mirosina, care dă proprietaţile iritante ale plantei.

Hreanul conţine un ulei esenţial bogat în compuşi cu sulf cu miros dulce, cunoscuţi drept glucozilinaţi. Aceşti compuşi se găsesc doar în plantele care aparţin familiei muştarului. Ei pot irita pielea, provocând băşici şi arsuri. Hreanul conţine de 2 ori mai multă vitamina C decât lămâia, vitaminele din grupul B şi minerale, printre care potasiu, calciu, fier şi fosfor.

Hrean - Acţiune

Are efect stimulant asupra aparatului digestiv, accelerează peristaltismul intestinal, combate atonia intestinală, având efect laxativ sau purgativ, are efect expectorant şi decongestionant la nivelul căilor respiratorii superioare, revulsiv în aplicaţii externe, tonic cardiac, fortifiant în stări de debilitate, vermifug, antiparazitar, are un rol important în fiziologia sistemului nervos, de a induce o stare de bine, de satisfactie, de plăcere, relaxare are actiune excitant renală, diuretică.

Hrean - Indicaţii terapeutice

Hreanul este folosit ca leac in bronsite, pneumonii, astm, gripă, răceli, cardiopatie ischemică, hipertensiune arterială (cură cu hrean şi miere de albine se ia dimineaţa câte o lingură înainte de micul dejun ), inapetentă, stări de debilitate fizică, ajută digestia ,tuse, gripă, guturai, astm bronşic, bronşită cronică, alte afecţiuni ale căilor respiratorii superioare, nevralgii intercostale. Proprietatea lui de a stimula transpiraţia îl recomandă ca remediu pentru scăderea temperaturii corpului.

Administrare:

Poate fi folosit ca aliment , stimulant al digestiei, sau ca remediu medicamentos în tinctura, oţetul de hrean, făina de hrean, sau în formă naturala ras sau macerat.
Sucul de hrean în combinaţie cu suc de lamaie şi apă dizolvă mucozitaţile de la nivelul sinusurilor, în afecţiunile traheo-bronsice; suc de hrean cu miere se ia de 2 ori /zi contra tusei.
Din florile de hrean (mici, albe), se pot pot prepara ceaiuri împotriva răcelii.
Rădăcina de hrean rasă se pune în cataplasme pentru calmarea nevralgiilor, junghiurilor ; rădăcina de hrean rasă în amestec cu mierea se consumă dimineaţa câte o linguriţă înainte de masă, într-o cură de 30 zile, pentru combaterea bolilor cardio-vasculare.

Tinctura de hrean: câte 20 picaturi de 3 ori pe zi este eficientă în tratamentul parazitozelor intestinale (tenia); tinctura se prepară astfel: se dau pe răzătoare rădăcinile de hrean, se pun într-un borcan, până se umple 1/3 iar restul se acoperă cu alcool de 60 grade, se lasă la macerat 10 zile după care se strecoară şi se păstrează la loc răcoros.
Vin tonic: într-un litru de vin rosu se pun 20 linguri de hrean ras, se lasă la macerat 8-10 zile, apoi se strecoară; se administrează câte 3-4 linguri din acest vin tonic pentru stimularea digestiei, creşterea apetitului, reglarea activitatii cardiace, prevenirea litiazei renale, iar pe termen lung poate fi un bun afrodisiac, tonic sexual, energizant.
Decoctul cu rădăcină de hrean: se pune la fiert 10-15 grame radacină de hrean in ½ litru de apă şi se fierbe 10 min.; se beau 2-3 căni/zi; sau rădăcină de hrean se pune la macerat cu miere de albine şi se consumş 3-4 linguri de suc/zi – efficient pentru copii care suferş de rahitism.
În uz extern se aplică tamponări uşoare, cataplasme în nevralgii, inflamaţii articulare, mialgii, nevralgii intercostale . Durerile de cap pot fi alungate prin comprese cu frunze de hrean sau hrean ras împachetat într-o bucatî de pânză !
În caz de stomatite, gingivite, paradontoze se face gargară cu tinctură de hrean (3-4 lingurite dizolvate intr-un pahar cu apă ) – tratamentul trebuie să dureze minim două săptămani, zilnic.

Hrean - Precauţii şi contraindicaţii

Nu folosiţi sucul pur, netratat sau extractul de hrean, deoarece efectele sale caustice pot irita tractul digestiv.

A nu se administra copiilor.

Nu este recomandat persoanelor care suferă de ulcer gastric sau de afecţiuni tiroidiene.
De asemenea, se manifesta prudenta la persoanele cu colon iritabil sau cu gastrita hiperacida; abuzul de hrean poate duce la deranjamente digestive si tulburari nervoase; in uz extern trebuie folosit cu prudenta la persoanele cu pielea sensibila pentru a nu produce alergii si iritatii ale pielii.

Hrean - În cosmetică


Tamponarea tenului cu otet de hrean are efect de stimulare a circulatiei, efecte tonice asupra pielii, mentine tineretea pielii; de asemeni se poate aplica suc proaspat de hrean timp de 5-10 min apoi se spala fata cu lapte caldut; in caz de descuamare a tenului, pete sau pistrui se curate cu tincture de hrean sau otet de hrean, dupa care se aplica un unguent de galbenele.

vineri, 16 iunie 2017

Rostopasca, planta miraculoasă care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca, planta miraculoasă  care ne scapa de negi si nu numai

Rostopasca este una din cele mai valoroase plante pentru tratarea afecţiunilor pielii, dar şi a celor oculare sau hepatice. În cărţile vechi despre plantele medicinale este amintită drept ”buruiană de cele sfinte”, lucru care vorbeşte despre ”prestigiul” acestei plante în medicina naturistă. 

Rostopasca a fost cunoscută încă din cele mai vechi timpuri ca o plantă tămăduitoare, folosită cel mai adesea pentru afecţiunile pielii, împotriva negilor în special, dar şi pentru afecţiunile oculare. Astfel, în cartea sa ”Sănătate din farmacia Domnului”, Maria Treben (considerată una din cele mai cunoscute specialiste în medicina pe bază de plante) descrie rostopasca drept una din cele mai importante plante folosite în medicina naturistă. 
Nu trebuie lăsată deoparte atenţionarea asupra riscului de supradozaj. În acest caz, poate deveni otrăvitoare. 
Poate tocmai din această cauză, mai arată autoarea, în zilele noastre rostopasca are o ”reputaţie” atât de proastă. În cultura populară mai este cunoscută sub denumirea de gălbinare, hilindunea, iarba-rândunelei, mac sălbatic, măselariţă, negeloasă, scânteiuţă sau buruiană de cele sfinte. 

Denumirea ştiinţifică a plantei este ”Chelidonium” şi provine din grecescul ”helidonous” care înseamnă rândunică, probabil din cauza faptului că perioada de înflorire coincide cu sosirea rândunelelor. Cel mai cunoscut remediu este împotriva negilor, tratamentul constând în folosirea sucului plantei direct pe piele. De asemenea, autoarea mai descrie utilizarea sucului din rostopască pentru cataractă sau vedere slăbită. ”Se ia o frunză de rostopască, se spală, iar tulpina ei fragedă se zdobeşte între degete, umezite în prealabil. Zeama astfel obţinută este aplicată, ţinând ochii bine închişi, înspre coada ochiului”, scrie autoarea în cartea sa. 

Rostopasca este foarte utilă ca depurativ, ajută la curăţarea şi regenerarea sângelui. Curăţă ficatul, este folosită cu suces în afecţiunile biliare, renale şi hepatice, dar şi împotriva hemoroizilor. Mai are efect împotriva bolilor de piele, bătături, veruci, eczeme, dar şi pentru fibrom uterin, infecţii cu trichomonas, candida, chlamydia. 
Stimulează tonusul şi peristaltismul (contracţiile) vezicii biliare, este hipolipemiant (reduce lipidele), hipocolesterolemiant (reduce colesterolul), analgezic, antispastic, antiinflamator, sedativ şi narcotic al centrilor nervoşi superiori, antibacterian, antimicotic, antiviral, antitumoral. 
Pentru negi (sau afecţiuni ale pielii), se aplică de două-trei ori pe zi suc de rostopască, timp de câteva zile (maxim o săptămână). 
Pentru afecţiunile ginecologice se recomandă spălăturile vaginale cu infuzie de rostopască. 
Pentru tumori se recomandă folosirea de cataplasme în amestec cu rădăcină de tătăneasă. Şi tinctura de rostopască, cu propolis şi tătăneasă este utilă în tratarea acestora. 
Ajută, de asemenea, în tratarea rănilor, psoriazis, infecţii ale pielii. Pentru afecţiunile interne, cura nu trebuie să depăşească 10 zile, după care se recomandă pauză de 10 zile şi se poate relua. 

Atenţie mare ! Rostopasca, în cantităţi mari, este toxică! La peste şapte grame consumate pe zi, poate da intoxicaţii, la 20-30 de grame ingerate, poate da intoxicaţii severe, iar la 50-60 de grame ingerate, poate produce intoxicaţii periculoase chiar  mortale

De aceea este recomandat ca, înainte de începerea unui tratament cu rostopască, să fie consultat un medic specialist în medicina naturistă. Nu se administreză gravidelor. În stare uscată este mai puţin toxică decât în stare crudă.


miercuri, 14 iunie 2017

coada-şoricelului - planta doctor al organelor interne

Coada-şoricelului - planta doctor al organelor interne

Denumire populară: coada-şoricelului, alunele, iarba oilor, prisnel, iarba strănutătoare, ciureşică, brădăţel

Denumire științifică: Achilea millefolium

Descriere
Coada-şoricelului este o plantă care creşte pe solurile aspre de pe păşuni şi de pe marginea drumurilor. Frunzele ei verde-închis sunt divizate în mai multe segmente, aspect reflectat de numele latin de „millefolium", adică „o mie de frunze". Capetele plate ale inflorescenţelor, alcătuite din multe flori albe sau roz, apar vara.

Pentru obţinerea preparatelor medicinale din coada-şoricelului, majoritatea autorilor recomandã folosirea florilor,  însă unii considerã totuşi cã toatã partea aerianã (tulpina, frunzele) poate fi recoltatã împreunã cu florile mãrunte, albe, dispuse în inflorescenţe.

Coada-şoricelului - Compoziţie chimica

Florile conţin 0,2-0,5% ulei esenţial, iar frunzele, 0,02- 0,07%. Uleiul conţine sesquiterpene, mai ales azulenă, şi lactonă achilleinică, cu efect antiinflamator, tanini, flavonoidele antiinflamatorii, alcaloizii, principii active (achileina, azulen, chamazulena, cineol, borneol, thion- camfen, limonen, pinen, cariofilen, acizi organici, acid achileic, formic, acid acetic, valerianoic, probionic, alcooli metilic, colina, fitosteroli.


Coada-şoricelului - Acţiune medicala

Proprietăţi astringente, stomahice, antispasmotice, antiseptice, antiinflamatorii, decongestive, hemostatice, cicatrizante, calmante, vermifuga (favorizează eliminarea viermilor intestinali), reglator hormonal datorită prezenţei fitosterolilor, principiile active ajută la refecerea celulelor hepatice, favorizează evacuarea vezicii biliare, acţiune coleretică, colagogă, impiedică formarea pietrelor la vezică (efecte comparabile cu anghinarea), antiinflamatorie la nivelul vezicii, combate colecistiele acute şi cronice, creşte rezistenţa organismului la infecţii, flavonoidele au acţiune antispastică, combat spasmele intestinale, reduc inflamaţia şi ajută la refacerea mucoasei tubului digestiv, datorită fitosterolilor continuţi, hormoni naturali (apigeina şi luteolina) reglează activitatea gonadelor, stimulează activitatea hormonilor care controlează ciclul menstrual, acţiune diuretică, depurativă, dezintoxicant pentru ficat, bilă, rinichi.


Coada-şoricelului - Indicaţii terapeutice

Coada-şoricelului este întrebuinţatã datoritã efectelor ei benefice în afecţiunile digestive, enterite, enterocolite, în colicile abdominale, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor. În amestec cu alte plante cu acţiune similarã, este folositã pentru stimularea digestiei în caz de hipo sau anaciditate gastricã. Planta mai este recomandatã în tratamentul afecţiunilor din sfera genitalã la femei, în inflamaţiile cronice ale anexelor precum şi pentru calmarea durerilor menstruale, datorate spasmelor musculaturii uterine. Preparatele din coada-şoricelului sunt deosebit de valoroase în vindecarea plãgilor, inclusiv a arsurilor.


Administrare si tratament:

Pentru administrare internã, infuzia din coada-şoricelului se preparã din 2 linguri de flori la 2 cãni de apã. Se va bea toatã cantitatea în mai multe reprize, pe parcursul zilei respective.

În bolile diareice, enterite şi enterocolite, infuzia din coada-şoricelului are efecte similare cu cele ale preparatelor din muşeţel.

Pentru uz extern (plãgi, arsuri, eczeme, hemoroizi), se pot aplica pansamente îmbibate cu o infuzie obţinutã din 2 linguri de flori la o canã de apã.

În cazul hemoroizilor se mai pot face bãi locale cu o infuzie concentratã preparatã din 30-50 g de flori la 1 litru de apã..


Coada-şoricelului - Precauţii şi contraindicaţii

Coada-şoricelului poate provoca alergii de contact.

Nu este recomandată în sarcină şi alăptare.

Expunerea la lumină nu este recomandată. Planta poate fi fotosensibilizantâ.

Dozele mari pot produce ameţeli şi dureri de cap.



duminică, 11 iunie 2017

Piretru,Floarea raiului

Piretru,Floarea raiului

Chrysanthemum cinerariifolium (Trev.) Vis.
(Pyretrum cinerarifolium Trev.)
Fr.:Pyrethre du Caucase; G.: Dalmatiner Wucherblume;M.: Daimat virag; R.: Piretrum ţinerarielistnîi

Caractere de recunoştere: Planta: Specie erbacee perenă, exclusiv de cultură la noi, înaltă de 30-50 (100) cm, tulpină şi frunze cenuşii-argintii datorită părozităţii; partea subterană: rizom lemnos scurt, gros de 1 cm, la vîrf cu resturi vechi ale frunzelor; din el pornesc rădăcini adventive subţiri şi lungi de 20-30 cm, precum şi mai multe tulpini aeriene; tulpina aeriană: simplă sau puţin ramificată, fiecare ramificaţie terminată printr-o inflorescenţă; puţin foliată la partea superioară; frunze: dese numai la par­tea inferioară, alterne, lungi de 8-10 cm, late de 1,5-2 cm sînt de 2-3 ori penat-sectate, cu lacinii îngust-lanceolate, pe faţă glabre, pe dos cu peri mătăsoşi deşi; flori: în antodii solitare lung pedunculate, de 3-4 cm diame­tru, cu flori marginale ligulate, albe şi flori centrale tubuloase, galbene; fructe: achene fără papus, cu coronulă mică.


Înflorire: VI-VII.



Materia primă: Flores Pyrethri - formată din antodii recoltate cu puţin înainte de înflorirea completă şi uscate în condiţii naturale. Discul plat sau uşor curbat, acoperit de flori ligulate albe. Mirosul este carac­teristic iritant, gustul amărui.

Ecologie şi zonare în cultură: Principala cerinţă ecologică se manifestă faţă de caracteristicile fizice ale solului, cerînd o structură bună, fiind contra­indicate terenurile grele care se înnămolesc şi fac crustă, în care seminţele nu pot răsări. Necesită un conţinut ridicat de substanţe nutritive în sol.
De asemenea, are nevoie de umi­ditate, mai ales în primăvară (din re­zerva de apă în sol din cursul iernii).
Este o specie termofilă, găsind condiţii numai în zonele mai călduroase din ţară, cele mai recomandate fiind Dobrogea, Cîmpia Bărăganului şi a Burnazului.



Tehnologia de cultură: Cele mai potrivite premergătoare pentru Piretru sînt prășitoarele îngrăşate cu gunoi de grajd foarte bine fermentat. Acestea satisfac cerinţele plantei pen­tru îngrăşămîntul natural şi lasă te­renul curat de buruieni, condiţie obliga­torie pentru reuşita culturii de Piretru. Cerealele de toamnă sau culturile tim­purii pentru masă verde sînt de ase­menea bune premergătoare pentru Pi­retru condiţionat şi de lucrările solului la timp şi de bună calitate. Pe acelaşi teren poate reveni după o perioadă de 6-7 ani. Pentru această cultură terenul trebuie lucrat foarte bine. Toate lucrările de bază şi ajutătoare legate de înfiinţarea culturii trebuie terminate cu cel puţin 2-3 săptămîni înainte de însămîntare sau plantare pentru ca terenul să se poată aşeza bine.
Arătura adîncă de 30-35 cm se face cînd solul are o umiditate mijlocie, concomitent cu recoltarea plantei pre­mergătoare. Ea trebuie bine grăpată în lung şi lat în aceeaşi zi cînd se execută.

Piretrul nu suportă buruienile, de aceea pînă la plantare sau însămîn­tare terenul va fi lucrat ca ogor negru. Odată cu arătura adîncă se încorpo­rează în sol 60-80 kg/ha s.a. fosfor, 30-50 kg/ha s.a. potasiu şi 2-5 t/ha praf de var, iar înainte de plantare cu 5-10 zile se vor administra 20-35 kg/ha s.a. azot. S-a dovedit că un surplus de azot în perioada de toamnă are un efect negativ asupra rezistenţei plantei peste iarnă. De asemenea, este contraindicat îngrăşarea directă cu gunoi de grajd.
În ziua însămînţării directe în cîmp, terenul se tăvălugeşte înainte de însămîntare şi apoi se trece cu maşina de semănat SU-29 sau SUP-21 la care se ataşează cutii pentru seminţe mici, iar la brăzdare limitatoare de adîncime.
Intervalele de însămîntare sînt de 50 cm, iar adîncimea de semănat de 1 - 1,5 cm. După însămîntare se dă cu un tăvălug in agregat cu o grapă foarte uşoară (de mărăcine). Semănatul direct în cîmp se face în prima jumătate a lunii iulie. Dacă din motive de forţă majoră nu s-a putut executa însămînţarea în iulie, ea poate fi făcută în pragul iernii înaintea căderii în­gheţului permanent din regiune.
Pentru uniformizearea distribuirii seminţelor în pămînt, acestea vor fi amestecate bine cu 4-5 părţi material inert la o parte seminţe. Pentru un hectar sînt necesare 3-4 kg seminţe cu puritate de 95%, germinaţie de 75% şi umiditatea maximă de 12%. Greutatea medie a 1000 seminţe este de cca. 0,9575 g, iar la un gram intră aproximativ 1044 seminţe. Înmulţirea prin răsaduri produse în straturi reci de vară se obişnuieşte în localităţile cu primăveri uscate, cu terenuri slab structurate şi îmburuienite, în care răsărirea seminţelor uneori este nesigură şi este foarte greu să se dea o îngri­jire normală a tinerelor plante provenite din însămînţarea directă.
Pentru un hectar sînt necesari 150 m2 de straturi reci de vară în care se însămînţează 0,400 kg sămînţă la o adîncime de 0,5 cm în luna iunie. După însămîntare, straturile se vor acoperi cu 0,5 cm mraniţă. Lucrările de întreţinere se reduc la stropiri cu apă în mod constant la fiecare două zile, plivirea buruienilor ori de cîte ori se vor ivi şi distrugerea crustei. Plantarea răsadurilor de Piretru în cîmp trebuie terminată la începutul lunii septembrie în localită­ţile sudice şi în august în cele nordice, pentru ca plantele să se poată întări bine pînă la venirea iernii. În anii secetoşi se recomandă să se planteze răsa­durile în primăvara anului viitor. În acest caz, pentru reuşita culturii, plantarea se execută cît mai devreme posibil, odată cu însămînţarea culturilor din prima urgenţă. Plantarea se face la un interval de 50 cm între rînduri şi la distanţa de 25 cm între plante pe rînd, în fiecare cuib punîndu-se 2-3 fire. Coletul plantei va fi aşezat la cel mult  1 cm sub supra­faţa solului.
Imediat după plantare, terenul se va prăşi. La 10-15 zile de la plan­tare se controlează cultura, cu care ocazie se vor completa eventualele goluri. În primele 5-6 săptămîni după plantare creşterea plantelor este foarte înceată, de aceea trebuie să li se acorde o îngrijire atentă în această perioadă.

Plantele de Piretru, cînd răsar, sînt foarte mărunte. Ele apar abia la 10-15 zile după însămîntare. În această perioadă sînt foarte periculoase formarea scoarţei la suprafaţa solului şi apariţia buruienilor. De aceea, se vor lua măsuri de combatere a acestora. În acest scop, se vor acoperi rîndurile cu mraniţă şi se va sparge crusta. Se va trece cu tăvălugul bătut cu cuie care nu frămîntă pămîntul, în schimb distruge crusta. Se trece cît mai timpuriu posibil la afînarea solului între rînduri şi la plivirea buruienilor.
Prima mobilizare a solului se face înaintea răsăririi plantelor. Pe latu­rile rîndurilor se lasă o bandă de apărare lată de 5 -8 cm pentru ca plantele tinere să nu fie acoperite de pămînt. Primele pliviri pe rînduri se vor face cu mîna, iar următoarele vor fi mai uşoare şi pot fi făcute cu oticul. La plan­taţiile din răsaduri, în anul I, îngrijirea este mai uşoară, pentru că plivirile se execută cu oticul între rînduri. La semănăturile de Piretru are o mare importanţă completarea golurilor. Această completare se face cu răsad crescut în straturi sau cu plante scoase din porţiunile prea dese. Termenele şi teh­nica completării golurilor sînt aceleaşi ca şi la plantarea răsadurilor. În primul an plantele nu sînt destul de rezistente la îngheţurile de iarnă, de aceea se vor face perdele pentru oprirea zăpezii. îngrijirea plantaţiilor începînd cu anul II, se va face imediat ce ieşirea la cîmp va fi posibilă.

Prima operaţie va fi adunatul de pe cîmp a resturilor vegetaţiei anului precedent. După aceea se va da doza de îngrăşăminte sub cultivator, la adîncimea de 8-10 cm. Se va executa, de asemenea, completarea golurilor. Nu se admite întîrzierea acestei operaţii deoarece mai tîrziu plantele se prind foarte greu.
Ultima praşilă se va aplica cu 4-5 săptămîni înaintea intrării în iarnă, deoarece prasilele întîrziate reduc rezistenţa culturii la îngheţuri. Înaintea ultimei praşile se dă o doză de îngrăşăminte fosfato-potasice.
În anul II de cultură se trece la recoltarea florilor, maximum de pro­ducţie fiind în anii 3, 4 şi 5. Recoltarea se face cînd 50% din florile ligu­late, albe de la periferia capitulului s-au deschis, fără să fi luat poziţia ori­zontală. Durata acestei perioade este de 5 zile, iar în anii secetoşi de 3-5 zile. În acest scop, pentru a obţine o recoltă de calitate, strîngerea se va face succesiv, fără ca recoltarea să întîrzie peste momentul optim de cules. Florile se adună cu mîna sau cu ajutorul unui pieptene special similar celui de recoltat florile de Muşeţel.



Un hectar cultivat cu Piretru produce 500-600 kg flori uscate.

Seminţele se recoltează din porţiunile cu plante cu capitule mari. Plan­tele slabe şi bolnave se vor distruge. Piretrul pentru sămînţă se recoltează cu secera. Deoarece seminţele coapte se scutură foarte uşor, recoltarea lor se va executa ceva mai înainte de maturitatea completă şi pînă la prînz. Tulpinile cosite vor fi duse imediat la locul de uscare şi de treier. Se reco­mandă ca uscarea să se facă în încăperi cu podele bune (fără crăpături), ştiut fiind că în timpul uscării se scutură foarte mult sămînţa. Treieratul se face obişnuit, după care se selectează de 2-3 ori.

La hectar se pot obţine 80-180 kg seminţe de calitate corespunză­toare.


Pregătirea produsului în vederea prelucrării: Florile se usucă în poduri cu acoperiş de tablă, în încăperi neîncălzite sau direct la soare. Uscatul la soare se admite în cazuri excepţionale şi numai cu condiţia ca noaptea sau înaintea ploii, materia primă să fie adăpostită în încăperi. Cînd soarele este prea puternic, florile puse la uscat se acoperă cu hîrtie.
Temperatura maximă de uscare este 30°. După această temperatură piretrinele se inactivează.
Randamentul la uscare 3,5-4,5/1.
Prin condiţiile tehnice de recepţie nu se admit corpuri străine organice şi minerale; ca impurităţi conţinutul va putea fi de max. 2,5% flori brunificate, max. 1,5% resturi de frunze, tulpini şi fructificaţii, max. 5% pedunculi mai lungi de 10 cm, umiditate - max. 12%.



Compoziţie chimică: Esteri piretrolonici şi cinerolonici ai acizilor crizantemocarbonici respectiv piretrina I şi II şi cinerina I şi II; ulei volatil (cca. 0,3%); un amestec de colină şi stachidrină cunoscut sub denumirea de crizantemină, oleo-rezină şi grăsimi, etilene, alcooli etc.

Acţiune farmacodinamică - utilizări terapeutice: Pulberea din florile ligulate şi tubulare de Piretru sau extractele obţinute cu diferiţi solvenţi organici au acţiune paraziticidă la om, la animale sau la plantele de cultură. Acţiunea paraziticidă se manifestă foarte puternic la animalele cu sînge rece şi insecte, în timp ce animalele cu sînge cald tolerează bine principiile active din această specie. Această proprietate a fost utilizată şi pentru com­baterea paraziţilor intestinali.

Brusture dulce (Petasites officinalis)

Brusture dulce (Petasites officinalis)

Captalanul (Petasites officinalis) se mai cheama si Brusturele dulce, pentru ca are o frunza care aduce aminte de cea a Brusturelui, numai ca este mai rotunda, mai crestata si ajunge la dimensiuni gigantice (se poate face o umbrela dintr-o singura frunza), in timp ce floarea care apare la sfarsitul lui aprilie - inceputul lui mai are un miros dulce care aduce foarte bine aminte de mirosul unui compot de fructe. 
Se culeg radacinile acum, in perioada de inflorire, cand poate fi recunoscut usor dupa florile sale carnoase, rosii-albicioase, de o forma inconfundabila.

Creste in asociatii, sub pamant intinzandu-se o adevarata retea de radacini orizontale, groase de un deget, albicioase, cu un miros specific. Odinioara, era foarte frecvent folosit, fiind leac pentru cele mai grave boli, de la cancer, la temuta ciuma. Radacinile se usuca si se prepara la fel ca si cele de Brusture obisnuit, de aceea nu vom repeta retetele.

De mentionat ca in afectiunile nervoase florile uscate inlocuiesc foarte bine radacina de Brusture dulce, fiind chiar mai puternice ca efect. 
Cateva indicatii terapeutice
1. Tensiune oscilanta - radacina de Brusture dulce regleaza exceptional tensiunea arteriala, fiind deopotriva indicata in hiper si hipotensiune. Se ia o lingurita de pulbere de trei ori pe zi, pe stomacul gol. 
2. Colita de fermentatie - se iau trei lingurite cu tinctura de Captalan pe zi, cu o jumatate de ora inainte de a manca. De obicei, aceasta afectiune apare pe fond de stres, de aceea are o eficienta deosebita tratamentul de mai jos. 
3. Stres, nervozitate - se bea in fiecare dimineata un ceai facut din jumatate de lingurita de flori de Tei, jumatate de lingurita de Captalan si un varf de cutit de Busuioc. Plantele se oparesc cu o cana de apa clocotita, se lasa sa stea, cu capac, timp de un sfert de ora, apoi se filtreaza si se combina cu miere de albine. Este bine sa mai bem pe parcursul zilei din acest ceai, care ne insenineaza si ne linisteste aproape imediat. 
4. Colici abdominale - se fierbe jumatate de lingurita de Captalan intr-o cana de apa, timp de doua minute, se ia de pe foc si apoi se adauga o jumatate de lingurita de Chimen si o jumatate de lingurita de Fenicul. Se lasa sa infuzeze 15-20 de minute; se bea fierbinte, indulcit sau nu. Durerile abdominale dispar in cateva minute. 
5. Cosmaruri, cosmaruri la copii - se pune intr-o cana jumatate de lingurita de tinctura de Captalan, jumatate de lingurita de tinctura de Menta si jumatate de lingurita de seminte de Chimen (toate tincturile se prepara la fel ca cea de Brusture); se bea inainte de culcare cu inghitituri mici, pe stomacul gol (aceasta inseamna ca mancam ultima oara cu doua-trei ore inainte de culcare). La copii se reduce doza la sfert. 
6. Hipertiroidie Basedow - se face un tratament indelungat cu pulbere de radacina de Captalan, combinata in proportie egala cu pulbere de iarba de Turita mare (Agrimonia eupatoria) - o lingurita de trei ori pe zi, pe stomacul gol. In paralel, se urmeaza o cura cu extracte de muguri de Paducel (Crataegus oxyacantha) si Tei (Tilia tomentosa). Primele rezultate apar in doua-trei saptamani. Tratamentul dureaza minimum un an.

O casuta simpatica-astept oferte de pret la cheie

O CASUTA SIMPATICA - SCHITE PROIECT Suprafata desfasurata = 37 mp Suprafata utila  = 31 mp Suprafata construita = 37 mp Dimensiuni de...